Protopopul Partenie Apostoaie, mesaj la început de an școlar : Școala ca o mireasă, educația ca o nuntă, cartea ca o prietenă.
Școala ca o mireasă, educația ca o nuntă, cartea ca o prietenă.
Preacucernici părinți, dreptmăritori creștini, dragi copii și tineri, în dese rânduri Mântuitorul Iisus Hristos a asemănat Împărăția Cerurilor, încercând să ne învețe pe fiecare să ne pregătim pentru ea. Astăzi o aseamănă cu o nuntă la care suntem chemați cu toții. Observăm că nunta este organizată de Dumnezeu pentru Fiul Său și ne întrebăm cine este mireasa, căci orice nuntă trebuie să aibă o mireasă și, mai presus de toate, în centrul atenției noastre întotdeauna stă mireasa, și în centrul atenției lui Dumnezeu, aceeași persoană a miresei. Mireasa, dragii mei, suntem noi toți, cei care formăm Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, Trupul tainic al Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.
Mireasa se cuvine să fie curată, se cuvine să fie fără de pată. Ei bine, nu este așa. Hristos, în bunătatea Sa, se unește cu noi, cei plini de păcate, cei plini de fărădelegi, cei plini de neputințe, pentru că, iată, cei care au fost chemați inițial să devină mireasa lui Hristos și-au cerut scuze, diferența scuze, diferite pretexte, chiar unii au ajuns să comită crimă, să ucidă pe trimișii Stăpânului, adică pe profeții Vechiului Testament, iar mai recent, pe Apostolii Domnului Iisus Hristos.
Mireasa, care suntem noi fiecare, se unește cu Hristos și, în mod deosebit, prin cele două mari Taine: prin Botez și prin Euharistie, prin Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie. De aceea, Stăpânul, venind la nuntă și văzând pe cel care nu avea haină de nuntă, l-a izgonit, deși am fi tentați să credem că a fost forțat să intre acolo, la nuntă. Știm foarte bine că slujitorii i-au spus stăpânului: „Stăpâne, cei pe care i-ai invitat tu nu au venit, au găsit pretexte, scuze și așa mai departe”. „Cheamă-i pe toți, ieși la răspântie și adu-i pe toți aici.” Cu forța, aproape. Dar, iată, totuși, că dacă nu ai haină de nuntă, chiar dacă ai fost luat pe nepregătite, am putea spune, totuși trebuie să fii pregătit, adică: Sfântul Ilie Cleopa spune despre oamenii fără de haină de nuntă că sunt cei care au primit Botezul în numele lui Iisus Hristos, al Tatălui Ceresc și al Duhului Sfânt și, totuși, sunt creștinii cei formali. Au primit o haină, dar nu și-au îngrijit-o să fie curățită de păcate și împodobită cu faptele cele bune, pentru că haina de nuntă a fiecăruia dintre noi este haina Botezului, curățită de păcate prin Taina Spovedaniei și îmbogățită, înveșmântată, împodobită cu faptele cele bune. De altfel, știm care sunt și condițiile mântuirii, și anume: harul Duhului Sfânt, credința ortodoxă și fapta cea bună.
Și pentru că, dragii mei, suntem la începutul anului școlar, am putea spune că noi toți, dar mai ales tinerii și nu mă refer doar la tineri, ci, pentru că omul, oricât ar trăi, tot trebuie să învețe permanent, să se educe, să se formeze (vom vedea pentru ce), ei bine, de la cel care intră în clasa pregătitoare și până la cel mai mare elev de liceu, continuând cu studenții și cu noi toți, cei care trecem prin viață, vă provoc să facem ca o legătură, ca o nuntă cu școala, cu educația, cu învățatul, cu îndeletnicirea de a citi cât mai mult, de a ne educa, de a ne forma permanent. Pentru că, în primul rând, dragii mei, pentru lumea de aici și, mai ales, pentru cea de astăzi, se cere multă educație, multă perseverență, mult citit. Greutățile sunt mari, dragi tineri, întotdeauna provocările parcă ne surprind și ne găsesc pe nepregătite, dar să nu fugiți în lumea virtuală! A rezolva o problemă nu înseamnă a fugi de ea, ci a încerca cu adevărat să-i descoperi tainele, să o descifrezi și, încetul cu încetul, să o rezolvi.
De asemenea, și noi, cei maturi, care poate am fi tentați să spunem că nu mai trebuie să învățăm, trebuie întotdeauna să citim, să înțelegem, să cunoaștem. Atunci când avem o bucurie, să știm cine este Izvorul bucuriei, să vedem dedesubturile bucuriei, tainele evenimentului respectiv. Iar când ai un necaz, o boală, o ispită, o greutate, să vezi cine stă în spatele acelei greutăți: „Ce trebuie să învăț eu din eșecul pe care îl am în viață? Ce trebuie să înțeleg eu, din punct de vedere duhovnicesc, din bucuria, din provocarea sau din ispita care stă în calea vieții mele?”. Tot ceea ce ni se întâmplă nouă este ca o lecție de viață, din care trebuie să învățăm mult și să ieșim și biruitori.
De aceea, creștinul, nu doar tânărul, este chemat permanent să deschifreze tainele Împărăției lui Dumnezeu, așa cum spune Mântuitorul către Apostoli: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, vouă vă este dat să cunoașteți ceea ce lumea nu cunoaște”. Noi suntem aceștia, creștinii care suntem chemați să gestionăm, să descifrăm toate întâmplările, greutățile sau, pe de altă parte, bucuriile acestei vieți, să vedem tainele, să vedem dedesubtul problemei și să ne folosim duhovnicește, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Să culegi rațiunile divine din tot ceea ce se întâmplă în viața ta, bun sau mai puțin bun”.
Dragi copii, fiecare dintre noi și fiecare dintre dumneavoastră, fiecare om, de altfel, vrea să fie puternic, vrea să fie bogat, vrea să fie independent. Cartea, educația, formarea pe care trebuie să o împliniți în decursul tinereții și nu doar atunci, ci în toată viața, te fac liber, te fac bogat, te fac puternic. Vrei cu adevărat să fii bogat, puternic și liber? Acumulează în mintea ta lucrurile bune și frumoase! Nu vă îmbâcsiți mintea cu lucruri nefolositoare și trecătoare! Așezați în mintea dumneavoastră lucrurile care vor fi valoroase pentru întregul parcurs al vieții și care nu vor fi risipite niciodată; de asemenea, vei trece cu bogăția aceasta intelectuală și dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu.
De ce lucrul acesta? De ce trebuie mintea îmbogățită cu lucrurile bune, frumoase, cu adevărul? Pentru că, având în minte lucruri bune, frumoase, dumnezeiești, acelea te conduc să faci lucrurile bune, să împlinești poruncile lui Hristos Domnul, să ai ca principii de viață principiile Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, adică: mintea luminată, coborâtă în inima omului, face din om cu adevărat un om pregătit pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Provocarea mare a fiecăruia dintre noi nu este doar de a acumula niște cunoștințe. Sunt foarte bune, dar marea provocare este cum știm noi să aplicăm cunoștințele în lumea de aici și cu gândul acesta: că tot ceea ce împlinești în lumea aceasta are valoare veșnică, netrecătoare.
Dragi părinți, iubiți-vă copiii dumneavoastră! Nu vă transformați în profesori atunci când sunteți în casă, în familie cu copiii. Iubiți-i, prețuiți-i, dar oferiți-le și fermitate, și dragoste, și responsabilitate. Dragostea, bunătatea fără responsabilitate este slăbiciune.
Cu mâna dreaptă să-i binecuvântați, cu mâna stângă să-i îmbărbătați. Oferiți-le tot ceea ce trebuie, dar învățați-i să știe să gestioneze lucrurile, evenimentele, și necazurile, și bucuriile vieții.
Iar dumneavoastră, distinși profesori, slujitori ai catedrei, pentru că sunteți cu adevărat ca niște preoți care aduc lumină și har în mintea tinerilor, sunteți adevărați medici ai minții și ai inimii copiilor, a elevilor și a studenților, pentru că, pe lângă preot și medic, profesorul nu are o meserie sau pur și simplu o profesie, ci are o mare misiune, aceea de a aduce lumină, de a aduce speranță, de a aduce viață autentică, de a-i învăța pe copii, pe tineri, ceea ce înseamnă viața autentică și frumoasă.
Sunt multe provocări pentru cadrele didactice, dar sunt sigur că, prin credința în Dumnezeu, prin râvnă, prin devotament, prin împlinirea misiunii pe care Dumnezeu a rânduit-o fiecăruia, veți reuși să aduceți mai multă lumină în mintea tinerilor, să aduceți în inima lor credința și să-i pregătiți și pentru viața de aici, și pentru viața de dincolo.
„În lume necazuri veți avea”, spune Mântuitorul. În lume sunt ispite, dar atunci când Îl ai pe Dumnezeu în fața ochilor, atunci ești un om puternic și poți învinge toate greutățile. De aceea ne rugăm lui Dumnezeu ca să binecuvânteze pe fiecare dintre noi, să dăruiască fiecăruia multă lumină, multă, multă lumină în sufletul fiecăruia, să dăruiască acea stabilitate și acea statornicie, acea râvnă de a învăța în orice clipă a vieții, de a descifra tainele vieții, căci dacă vrei să treci prin moarte trebuie să înțelegi foarte bine viața, de a avea acea lumină în suflet încât și atunci când ești sub povara Crucii, și atunci când ești în bucuria Învierii, să vezi că totul este lucrarea lui Dumnezeu.
Anul acesta școlar să aducă, așadar, rezultate frumoase, râvnă de a învăța pentru fiecare dintre noi, discernământ părinților, putere profesorilor, iar harul Duhului Sfânt să ne însoțească pe toți până când vom deveni cu toții mireasă a lui Hristos, gata pentru Împărăția Cerurilor. Amin.
Pǎrintele Partenie Apostoaie – Predicǎ la Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat)
Protopop al Protopopiatului Botoșani
