Marius Budăi: Domnul prim-ministru demis, Ilie Bolojan, pare să fi inventat o nouă formă de guvernare: administrația prin panică.
La domnul Bolojan, viteza de reacție nu se măsoară în ore, ci în momentul în care își dă seama că Parlamentul i-a luat-o înainte.
Domnul prim-ministru demis, Ilie Bolojan, pare să fi inventat o nouă formă de guvernare: administrația prin panică.
Luni de zile ni s-a explicat pe ton grav, rece și “responsabil” că nu sunt bani, că posturile nu pot fi deblocate și că sistemul sanitar trebuie să mai aștepte. Când PSD a venit cu soluția în Parlament și a și reușit să o aprobe, PNL nici măcar nu a avut curajul să voteze împotrivă. Nu a votat nici pentru – s-a abținut. Probabil în speranța că problema se rezolvă singură.
Numai că Parlamentul, la inițiativa PSD, a făcut ceea ce Guvernul demis Bolojan nu a vrut să facă.
Și, ca prin miracol, în câteva ore au apărut și banii, și urgența, și memorandumul. Exact același memorandum ținut luni de zile la sertar.
Interesant… Nu s-au schimbat finanțele țării. Nu s-au schimbat nevoile spitalelor. Nu s-a schimbat nici realitatea dramatică din sistemul sanitar.
S-a schimbat doar perspectiva politică.
Dintr-odată, Guvernul demis Bolojan a realizat că riscă să rămână în istorie drept executivul care a blocat posturile din spitale, iar Parlamentul îi rezolva problema fără el.
Așa că a urmat spectacolul: ședință de Guvern convocată în regim de urgență pentru a aproba ceea ce refuzaseră luni de zile.
Este greu să numești asta guvernare.
Pare mai degrabă o încercare disperată de a alerga după propriile decizii, cu speranța că oamenii vor reține imaginile de la ședința de Guvern și nu lunile în care răspunsul a fost simplu și rece: „Nu se poate.”
Românii nu au nevoie de guverne care descoperă urgențele după ce le rezolvă Parlamentul. Au nevoie de guverne care înțeleg urgențele înainte ca ele să coste vieți.
Realitatea rămâne una singură: nu au găsit bani când spitalele au cerut. Au găsit bani când le-a fost teamă că vor rămâne fără imagine.
