Ultima zi de muncă pentru administratorul public Adriana Zăiceanu: „Munca în echipă în Primărie este esențială”

0 639

Marți, 27 octombrie, a fost ultima zi de muncă pentru administratorul public al Primăriei Municipiului Botoșani Adriana Zăiceanu. După 20 de ani de activitate Adriana Zăiceanu, de care se leagă proiectele de dezvoltare ale municipiului Botoșani, a ieșit la pensie. Cu emoții dar fără regrete aceasta a sintetizat în câteva cuvinte întreaga sa activitate.

ADRIANA ZĂICEANU

După 20 de ani de activitate în Primăria municipiului Botoșani la momentul plecării este normal să mă încerce sentimente și de bucurie și de tristețe, de mulțumire și nemulțumire, o multitudine de sentimente. Sunt împăcată că plec și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am ajuns să merg la pensie. Unii nici nu ajung. Am ajuns în anul 2000 în Primărie prin concurs pe un post de director general iar din 2008 pe post de administrator public luat tot prin concurs, pentru că la momentul în care s-a decis prin HCL înființarea postului de administrator public atunci administratorul public nu era legat de mandatul primarului, nu era înregimentat politic. Între timp în 2017 legislația s-a modificat odată cu apariția Codului Administrativ și administratorul public este condiționat de apartenența la un partid. Eu nu am făcut parte niciodată din niciun partid, nici nu mi-am dorit să fac politică și nici nu-mi doresc în continuare să fac politică.

Ceea ce am realizat nu am realizat de una singură ci împreună cu toți colegii din Primărie, prin grija și îndrumarea de la Dumnezeu pe care am primit-o. Realizările nu sunt persoanale, realizările sunt colective. Dacă sunt realizări cetățenii sunt cei care vor stabili dacă au fost sau nu. Pentru ca un proiect să devină un obiectiv de investiții în primul rând are nevoie de o idee. Ideea trebuie materializată într-o fișă de proiect, fișa trebui aliniată la ceea ce înseamnă sursa de finanțare. Este foarte complicat și la toate astea nu lucrează un singur om ci lucrează și compartimentul de cadastru, și cei de la investiții, de la economic, urbanism, management proiecte. Este o sumă de oameni sau colectiv de oameni care au pus umărul pentru realizarea unui anumit obiectiv. Cine spune că a realizat X sau Y nu a realizat singur. Munca în echipă în Primărie este esențială.

În cei 20 de ani de activitate am trecut prin diverse stadii, prin diverse stări, prin lucruri care au mers sau prin zile care au mers foarte bine sau prin proiecte care au mers foarte greu. Totdeauna într-o Primărie ca să poți să implementezi niște proiecte sau să poți să realizezi niște obiective de investiții îți trebuie și viteză de reacție. Dacă nu știi să exploatezi oportunitatea ai pierdut-o. Îți trebuie în primul rând curaj, determinare, implicare și asumarea responsabilității. Dacă cineva consideră că într-o Primărie nimeni nu greșește sau persoana respectivă nu greșește are o percepție greșită de tot ceea ce înseamnă activitate în Primărie. Lucrezi sub presiunea timpului, lucrezi ca să respecți un anumit termen, inevitabil sunt și greșeli. Trebuie să le recunoaștem, să ni le asumăm împreună nu numai o singură persoană. Când sunt greșeli să răspundă o singură persoană când sunt rezultate pozitive rezultatul este al nostru sau numai al unora. Eu totdeauna am fost o persoană corectă din punctul meu de vedere. Mi-am spus punctul de vedere, poate nu am fost un funcționar comod, pentru că un funcționar comod pentru managementul de top trebuie să spună „da facem”. Eu totdeauna am spus „da, să facem dar în următoarele condiții” iar condițiile au fost întotdeauna cele legale. Nu am exercitat presiuni asupra nimănui ca să se realizeze anumite lucruri.

Trebuie să mulțumesc tuturor celor cu care am lucrat de la portar, care dimineața când veneam la Primărie mă întâmpina cu zâmbetul pe buze, pentru doamnele de la administrativ, pentru că veneam dimineața într-un birou aerisit, curat și cu cafeaua aburind. Ei sunt partea nevăzută a primăriei dar ei contribuie foarte mult. Șoferul cu care am făcut mii și mii de kilometri de deplasare pentru a rezolva anumite probleme, pentru a promova anumite proiecte. Eu mă urcam în mașină și spuneam că trebuie să ajungem la CNI, la ANL, la ministere și am ajuns întotdeauna în siguranță și a avut grijă de viața mea. Trebuie să le mulțumesc tuturor colegilor din toate compartimentele cu care am lucrat pentru că am învățat foarte multe de la ei, am învățat unii de la alții. În primul rând am învățat să ne respectăm, pentru că respectul și verticalitatea într-o instituție și asumarea sunt cele mai importante.

Pe tot parcursul activității începând din 2001am lucrat foarte mult pe fonduri europene. Este domeniul care de fapt și de drept m-a ținut în Primărie pentru că m-am ferit tot timpul să intru în rutină. Activitatea într-o Primărie este dinamică. Ceea ce am făcut acum cu cinci – șase ani nu mai se mai aseamănă cu ceea ce trebuie să faci acum.

La momentul acesta în Primărie sunt multe proiecte de finanțare, contracte de finanțare semnate. Cei care preiau mandatul preiau o Primărie care în cel mult doi ani va fi în totalitate digitalizată, vorbim de conceptul Smart City. Avem proiecte importante pe ceea ce înseamnă transport public local, s-a gândit integrat dezvoltarea infrastructurii concomitent cu achiziția a nouă tramvaie noi, moderne, adaptate la cerințele persoanelor cu handicap. Vorbim de ceea ce înseamnă modernizări în școli, de o creșă nouă etc. Toate aceste proiecte sunt în beneficiul cetățeanului. Vorbim de ceea ce înseamnă finalizarea modernizării sistemului de termoficare prin POIM, diferența din ceea ce a rămas din celălalt exercițiu financiar. Toate aceste proiecte au însemnat muncă, implicare, asumare, răspundere.

Trebuie să spun și de proiecte care mi-au scos peri albi. Nu vreau să mă disculp sau nu vreau să spun că X nu a ajutat, fac abstracție de tot ce înseamnă elementul politic. Unul dintre acestea a fost Cornișa dar acolo am avut sprijinul inginerului Florin Mâțu care a fost cel care monitorizat și a gestionat tot ce înseamnă parte tehnică în acest proiect. Până la urmă l-am dus la liman și se vede că este un proiect care funcționează.

Pentru fiecare proiect am câte o poveste. În 2000 când am venit în Primărie nu erau proiecte cu finanțare europeană, se lucra cu fonduri de preaderare. În 2001 am început să depunem proiecte pe social pe fonduri Phare. Apoi a venit Incubatorul de Afaceri pentru care au fost discuții interminabile în CL. Acum este un exemplu de succes pentru firmele mici și mijlocii. Apoi a venit Centrul Istoric, un proiect care îmi este foarte drag pentru că mi-am dorit foarte mult ca să începem să facem ceva acolo. A început foarte greu pentru că nu era prioritate în planul de dezvoltare regională. Am obținut 7 milioane de euro și poate și agenții economici de acolo vor face ceva. A fost un proiect la fel de greu ca și Cornișa.

Apoi a venit perioada 2007 – 2013 când am avut o listă scurtă de proiecte care au fost implementate toate, inclusiv Teatrul Mihai Eminescu, care a fost ultimul proiect semnat spre finalul exercițiului financiar și poate și de asta nu a fost implementat. Eu spun însă că acum estec pe drumul cel bun și se va finaliza.

De acum voi fi un fin observator a ceea ce se întâmplă din punctul de vedere al cetățeanului. Poziția mea se schimbă. Nu mai sunt cel care muncesc efectiv ci cel care poată să-și expună solicitări, dorințe, nevoi și sa observ ceea ce se întâmplă, pentru că și eu plătesc taxe și impozite, și eu sunt locuitor al municipiului Botoșani.

Nu mi-am făcut „o foaie de parcurs”, nu mi-am făcut un plan de acțiune. Sincer, îmi pare rău că nu pot să contribuii la ceea ce înseamnă Smart City, la tot ceea ce înseamnă perioada următoare, dar sunt și colegii mei foarte buni și vor ști ce este de făcut în oraș. Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă, îi mulțumesc că am ajuns în postura de pensionar. Să îmi fie copii și nepoții sănătoși, să mă pot bucura și eu de ei acum cât mai sunt mici să pot să mă joc cu ei. Să mă odihnesc o perioadă pentru că am nevoie de odihnă dar nu foarte mult pentru că trebuie să îmi țin mintea ocupată. Vreau să citesc, deja mi-am pregătit cărți așa pe categorii.

Sunt mulțumită că am ajuns în etapa aceasta, nu am nimic cu nimeni, nu am nimănui să reproșez nimic. Este normal și firesc să se facă schimb de generații și consider că 20 de ani este prea mult sau poate prea puțin, nu știu, viața va hotărâ…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata