Astăzi am stat la aceeași masă cu oameni care văd zilnic ce se întâmplă în școlile noastre și am vorbit despre un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent: violența în școli.
Sunt multe întrebări, multe emoții și, mărturisesc, multe temeri. Un copil care intră dimineața pe poarta școlii trebuie să știe că acolo este în siguranță. Nu mereu se întâmplă așa și știm cu toții asta, dar noi toți, părinți, cadre didactice, autorități centrale și locale, trebuie să facem tot posibilul să se întâmple.
Am spus-o și în comisie: nimic nu justifică violența, dar un copil nu ajunge să lovească dintr-odată. Înainte sunt semnale pe care nu le vede nimeni uneori: singurătatea, umilința, râsul de la pauză care doare. De aceea, avem nevoie de consilieri școlari care chiar sunt în școli, de profesori sprijiniți și de acea educație care să scoată ființa socială din copil. Una în care să învețe un lucru simplu și greu: cum e să fii în locul celuilalt.
Paza și detectoarele pot opri un cuțit la intrare. Ura din spatele cuțitului o oprim doar dacă îi învățăm pe copii, de mici, ce înseamnă empatia și să fie oameni printre oameni.
Din dezbaterea de astăzi vrem să descoperim, împreună cu copiii, măsuri concrete. Copiii noștri merită să crească fără frică.
Mulțumesc tuturor celor prezenți: elevi, studenți, părinți, societate civilă, miniștri, parlamentari, reprezentanți ai Autorităților de ordine publică, reprezentanți ai Autorităților locale, sindicate din educație, psihologi, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române!
Comunicat de presă
