Marius Budăi: Nu orice om care taie este reformator. De multe ori este doar un om care taie
Nu orice om care taie este reformator. De multe ori este doar un om care taie.
Au construit un mit, însă România a primit nota de plată. Ni s-a spus că Ilie Bolojan este marele reformator. Omul care vine să pună ordine. Omul care taie risipa. Omul care salvează statul. S-a construit aproape o legendă în jurul lui. Doar că există o problemă cu legendele: mai devreme sau mai târziu, se întâlnesc cu realitatea. Iar realitatea României de astăzi este mult mai puțin spectaculoasă decât mitul Bolojan. Românii plătesc mai mult. Cumpără mai puțin. Investesc mai puțin. Economia încetinește. Puterea de cumpărare este lovită. Dar nu-i nimic, domnul Bolojan și fanii dumnealui ne explică, doct și cu o solemnitate impresionantă, că toate acestea sunt „reforme”.
Așa arată, în versiunea dumnealor, succesul. Dacă românul pierde, statul a câștigat. Dacă omul strânge cureaua, reforma avansează. Dacă economia încetinește, trebuie să avem răbdare. Domnul bolojan și ai lui nu au înțeles că România nu a avut nevoie de un campion al tăierilor. A avut nevoie de un constructor. Nu avea nevoie de cineva care să-i explice de ce trebuie să trăiască mai greu. Avea nevoie de cineva care să creeze condițiile pentru ca românii să trăiască mai bine. Și uite așa, aici se termină mitul și începe realitatea. Pentru că reforma nu înseamnă să iei de la oameni și să numești asta curaj. Reforma înseamnă să schimbi ceea ce nu funcționează astfel încât oamenii să câștige.
Iar dacă după „marea reformă” românul are mai multe taxe, mai multe griji și mai puțini bani, atunci trebuie să avem curajul să punem întrebarea simplă: Ce anume s-a salvat? România? Nu pare. Economia? Cu siguranță nu este motiv de sărbătoare. Puterea de cumpărare? Nici vorbă. Încrederea oamenilor? Cu atât mai puțin.
Atunci poate că trebuie să recunoaștem ceea ce devine tot mai greu de ascuns: marele reformator a fost mai mare în poveste decât în rezultate. Iar „salvatorul” României nu poate fi evaluat după cât de spectaculos taie. Ci după cât reușește să construiască. Pentru că este foarte ușor să vii cu foarfeca și să spui că faci ordine. Mult mai greu este să iei o țară care are probleme și să o faci să crească. Mult mai greu este să creezi locuri de muncă. Să atragi investiții. Să crești veniturile oamenilor. Să construiești infrastructură. Să protejezi sănătatea și educația. Să dai oamenilor sentimentul că mâine poate fi mai bun decât astăzi. Să proiectezi speranță, domnule Bolojan! Asta înseamnă să reformezi o țară. Nu să-i ceri sărăcitului să mai facă un sacrificiu și apoi să-i spui că ai salvat statul.
România nu avea nevoie de un salvator care să-i spună cât trebuie să piardă. Avea nevoie de un guvern care să-i arate cât poate câștiga. De aceea, astăzi, mitul Bolojan merită judecat nu după aplauzele de la început, ci după realitatea de la final. Iar realitatea este simplă: mitul reformatorului nu a produs transformarea promisă. Mitul salvatorului nu a salvat România. Iar Guvernul MINUS nu este un accident de comunicare. Este rezultatul unei filozofii de guvernare.
Românii nu au nevoie de legende. Au nevoie de rezultate. Iar România nu trebuie „salvată” de la oameni. Trebuie construită pentru oameni.
COMUNICAT DE PRESĂ
