Marius Budăi: Marea Bătălie pe…nimic, sau cum se împart funcțiile într-un Guvern care nu există!
Marea Bătălie pe…nimic, sau cum se împart funcțiile într-un Guvern care nu există!
România trăiește momente de un sublim umor negru. După ce guvernarea Bolojan ne-a adus premiul de aur la inflație în Europa și a reușit performanța de a transforma economia într-un șantier abandonat, fosta și viitoarea (în visele lor) coaliție ne oferă un spectacol de zile mari. Domnul Mureșan a trecut rapid de perioada de răgaz și după ce ne-a ținut cu sufletul la gură de emoție, ne-a făcut marea onoare să ne informeze, pe Facebook – evident, că, după îndelungi gândiri și răzgândiri, acceptă să ne fie prim-ministru desemnat. Mulțumim!
Și a trecut rapid “la treabă”. Promptul de Guvernare: AI-ul a scris, noi doar semnăm! De ce să ai viziune, măsuri concrete sau economiști când ai acces la ChatGPT? Programul de guvernare încropit la repezeală pare rezultatul unui prompt scris pe genunchi între două negocieri de ministere: „Generează-mi un program de țară din vorbe goale, să sune bine și să nu ne oblige la nimic”.
Așa am ajuns la celebra formulă magică: „dacă situația o permite”. Vreți salarii mai mari? Dacă situația o permite. Vreți inflație sub 10%? Dacă situația o permite. Vreți ca economia să nu mai cadă în prăpastie? Ne pare rău, AI-ul n-a generat codul pentru asta.
Arogant și fără majoritate, dar într-o demonstrație de forță politică fără egal, premierul desemnat a decis că este mult prea important pentru a merge la discuții cu cel mai mare partid parlamentar. De ce să ceri voturi când poți să le pretinzi din oficiu? De ce să prezinti o viziune când poți să trimiți o notificare? Iar viziunea, atunci când există, este fascinantă: continuarea „succeselor” lui Bolojan. Adică exact rețeta care a închis firme, a trimis zeci de mii de oameni în șomaj și a transformat coșul de cumpărături într-un produs de lux.
Însă, cel mai spectaculos episod rămâne împărțirea ministerelor. Este un spectacol aproape mistic să-i vezi bătându-se cu înverșunare pe scaunele unui cabinet mort înainte de a se fi născut. Se negociază portofolii, se împart funcții, se trag sfori – totul pentru un Guvern care există doar în imaginația dumnealor.
Dacă ar exista un minim simț al realității sau un strop de respect pentru cetățenii care suportă decontul acestei crize, mandatul ar fi fost depus deja. Dar într-o lume paralelă unde recesiunea este triumf și aroganța este strategie, depunerea mandatului este un gest prea demn.
