Domnul Bolojan va pleca, factura va veni, tot cetățenii români o vor plăti.
Ilie Bolojan a fost demis. Și bine că s-a întâmplat așa. Nu pentru că a spus-o PSD. Ci pentru că au spus-o cifrele. BNR a spus-o. INS a spus-o (și o va spune iar când ne va comunica rezultatele pentru trimestrul I, anul 2026), Eurostat a spus-o. Și mai ales au spus-o românii – la coadă la supermarket, la pompa de benzină, la sfârșitul lunii când nu mai ajung banii.
Sub guvernarea domnului Bolojan, România a înregistrat cea mai mare prăbușire a consumului din 2009 încoace. Economia s-a contractat. Salariile reale au scăzut. Inflația a mâncat din ce în ce mai mult din buzunarul oamenilor obișnuiți. Și tot în această perioadă, România a intrat în recesiune tehnică – două trimestre consecutive de scădere economică. Și așteptăm cu emoție datele pentru trimestrul I. Acesta nu este un bilanț de guvernare, arată mai degrabă ca un dosar de daune.
PSD a propus o soluție clară și responsabilă: aceeași coaliție pro-occidentală, cu un prim-ministru capabil să guverneze cu adevărat, să colaboreze, să transmită speranță, să fie empatic, să construiască – nu să taie și să distrugă. Nu doar schimbarea direcției, ci și schimbarea pilotului care a dus avionul în turbulențe. Dar acum mingea este la partenerii de coaliție. PNL și USR au o alegere de făcut. Pot continua să blocheze, să se victimizeze, să dea vina pe alții, sau pot să se așeze la masă și să formeze un guvern funcțional cât mai repede, pentru că fiecare zi fără guvern stabil costă România zeci de milioane de euro și costă românii din ce în ce mai mult. Nu cred că în PNL nu mai este altcineva capabil să fie prim-ministru și doar domnul Bolojan poate îndeplini această funcție. Sau dacă dumnealor cred așa…
Poate că domnul Bolojan și cu domnul Fritz își permit să mai aștepte, dar senioriul din România care nu-și mai permite medicamentele, tânăra familie care nu mai face față ratei, întreprinzătorul care își vede munca de o viață pierdută – ei nu au timp de jocuri politice. Ironia amară a momentului? Cei care au strigat cel mai tare „reformă și austeritate” au produs exact dezastrul pe care pretindeau că îl evită. Domnul Bolojan a tăiat. A tăiat în carne vie. Și acum va pleca, lăsând în urmă o economie șchioapă și cetățeni epuizați. Austeritatea domnului Bolojan se dovedește a fi mai scumpă decât deficitul pe care voia să-l reducă. Cui îi pasă de factura socială?
România are nevoie de stabilitate. De un guvern care să guverneze. De lideri care să răspundă în fața cetățenilor, nu în fața ego-urilor proprii.
PSD este pregătit. Partenerilor le revine responsabilitatea istorică de a alege: fie continuă să blocheze, fie construiesc împreună ceva mai bun pentru români.
Alegerea le aparține. Din păcate, consecințele aparțin tuturor.
COMUNICAT DE PRESĂ
