La casele gospodarilor toamna se numără bobocii. La casele celorlalți se numără promisiunile. Sau bobocii din politică. Cernit tablou de toamnă, dar aceasta este realitatea. Ca la noi, la nimenea.
Dacă totul ne este servit cu aditivi și ni se spune că așa e normal, de ce nu ar fi și politica la fel?! Iar de tilicari, boboci în politică, nu ducem lipsă. Nenorocirea este că aceștia primesc și dreptul la cuvânt și puterea de a decide pentru ceilalți. Și uite așa, încă patru ani, rămânem cu așteptările. Și cu standarde tot mai scăzute. Și uite așa, nu ne mai facem bine. Ca neam, ca țară, ca indivizi. Totul se sacrifică pe altarul politicii. Al politicii înțeleasă prin prisma propriilor interese.
Și numărăm. Din reflex. Promisiuni. Noi promisiuni. Sau cele vechi, îmbrobodite cu maramă de vremuri noi. Iar noi rămânem tot vechi. Diferența că cei ce reiterează noile promisiuni sunt măști noi. Am spus bine, măști. Pentru că în spatele lor pândesc hulpavi vulturi aleși prin vot.
Toamna asta se numără promisiunile. Și în vreme ce noi suntem preocupați să numărăm, ei își umplu desagii. Și până să ne dezmeticim că ne-am lăsat păcăliți iar, vremea deciziilor trece. Ca de fiecare dată, la patru ani. Și ne prinde iarna cu podul plin. De promisiuni. Și nu e blestem. Este destin, Pentru că destinul , adesea, și-l face omul cu mâinile lui. Cine e mai vinovat, ei că promit, sau noi că acceptăm?
Toamna se numără promisiunile!
Dorinel COSMA,
Senator
