Astăzi comemorăm eroii căzuți în războiul de la Nistru.
Acești bravi eroi ai neamului românesc nu au murit doar pentru un palmă de pământ, ci pentru limba română, pentru demnitate, pentru identitate, pentru dreptul de a fi liberi alături de frații lor din țară. Și totuși, în fața sacrificiului lor, rămâne o întrebare: cât am învățat, de fapt, din acea tragedie?
Adevărul este dur și trebuie spus fără ocolișuri: acel război nu a fost doar împotriva Basarabiei. A fost un război împotriva întregii Românii. A fost o intervenție brutală a Rusiei menită să oprească un destin firesc: reîntregirea.
Rusia nu a venit atunci ca „pacificator”. A venit ca agresor. A venit să înghețe istoria, să rupă un neam și să transforme durerea în normalitate. Iar acea rană nu s-a închis nici astăzi.
Ne uităm în urmă cu respect și recunoștință, dar și cu o neliniște profundă: dacă nu înțelegem clar cine a fost agresorul și care a fost miza reală, riscăm să repetăm greșelile trecutului.
Eroii de la Nistru nu au murit pentru ambiguități. Nu au murit pentru jumătăți de adevăr. Au murit pentru libertate de a-și alege singuri destinul. Pentru un viitor care nu trebuia să fie negociat cu forța armelor. Pentru România.
Astăzi nu este doar o zi de comemorare. Este o zi de conștientizare.
O zi în care trebuie să spunem răspicat: nu uităm, nu iertăm agresiunea și nu acceptăm rescrierea istoriei.
Glorie eroilor căzuți la Nistru.
Comunicat de presă
