Blocul Național Sindical a „pârât-o” pe Turcan la Avocatul Poporului: „Semnătura electronică încalcă Constituția!”

0 58

Blocul Național Sindical a „pârât-o” pe Turcan la Avocatul Poporului: „Semnătura electronică încalcă Constituția!”.

„În numele membrilor de sindicat ai Blocului National Sindical, confederație sindicala reprezentativa la nivel național, reprezentând peste 250.000 de lucrători din Romania, având în vedere atribuțiile pe care le are instituția Avocatului Poporului conform Constituției și Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea Avocatului Poporului, vă sesizăm cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor fizice membri de sindicat, afiliat) organizațiilor sindicale membre ale Blocului National Sindical, prin modificările aduse Codului muncii de ordonanțele de urgență adoptate de Guvern în ședința din data de 28 aprilie 2021: Ordonanța de urgență nr. 36/2021 privind utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în domeniul relațiilor de muncă, și pentru modificarea și completarea unor acte normative Ordonanța de urgență nr. 37/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii „Consideram ca cele doua acte normative incalca prevederile art.115, alin.(4) din Constituție, art.l, alin.(3) si ale art. 16, alin.(l) din Constituția României”, subliniază sindicaliștii, care arată că, în privința semnăturii electronice, „nu exista o situație de urgenta determinate de nevoia imediata a „simplificării” relației de munca”: „In fapt, efectul imediat al unei astfel de “simplificare” a relației de munca este acela ca generează o vulnerabilitate a relației de munca, o fragilizare a protecției asigurata lucratorului in relația de munca si o slăbire semnificativa a capacitatii Inspecției muncii de a identifica si sancționa incalcarea drepturilor lucratorilor, incurajandud-se in fapt munca la negru si munca la gri. Mai mult decât atat, in contextul in care exista deja modificări legislative de flexibiîizare a relației de munca (prin reglementarea telemuncii sau muncii Ia distanta), sensul de reglementare ar trebui sa fie unul de intarire a rolului si instrumentelor aflate la dispoziția Inspecției muncii pentru a face fata noilor provocări legate de telemunca si nu in sensul de a fragiliza suplimentar relația de munca si de a lipsi orice alta instituție abilitata de mecanisme de control si sancționare a nerespectării obligațiilor izvorâte din lege de către angajator. Cat privește argumentarea legata de situația determinata de criza sanitara – respectiv flexibilizarea și simplificarea relațiilor de muncă în contextul răspândirii coronavirusului SARS Cov-2 și a necesității păstrării distanțării sociale – o astfel de măsură bazata pe o asemenea justificare trebuia sa aiba in vedere aplicabilitatea dispozițiilor legislative de excepție doar pe perioada masurilor de restricție impuse de pandemie, asa cum au mai fost reglementate si in cazul altor acte normative similare. Ori, in cazul prezentei ordonanțe, modificările legislative se fac cu titlu permanent, iar nu doar pe perioada stării de alerta/urgenta, dovada implicita ca nu criza sanitara reprezintă temeiul acestor modificări. Mai mult, daca urgenta ar fi justificata de contextul răspândirii coronavirului SARS Cov-2, ținem sa precizam ca starea de urgenta urmare a pandeiei a fost decretata pe data de 16.03.2020, cu mai bine de un an inainte de elaborarea si adoptarea acestor Ordonanțe. Ori, consideram ca nu mai poate fi justificata urgenta pe o astfel de argumentare atata vreme cat a trecut mai mult de un an de la decretarea stării de urgenta, neexistand in sine alte elemente semnificative care sa justifice apariția brusca a unei situații extraordinare, alta decât cea din luna aprilie 2020. Cat privește modul in care Guvernul a înțeles sa simplifice procedurile se semnare a tuturor documentelor legate de relația de munca, începând cu contractul individual de munca si terminând cu orice decizie unilaterala semnata de angajator, se cuvine a preciza ca “simplificarea” excede principiilor stabilite de legislația muncii privitoare la rigorile de forma ale actului juridic ce guvernează raporul de munca. Astfel, Codul muncii, reglementează faptul ca un contract individual de munca se încheie in baza consimțământului pârtilor, în forma scrisa, ca inscris sub semnătură privata, forma scrisa fiind o condiție pentru încheierea valabila a contractului (ad validitatem). Așadar nu numai ca nu se justifica o situație de urgenta, dar introducerea unei semnaturi electronice avansate în relațiile de munca ar fî si inoportuna, urmând a avea ca efect direct introducerea unui nou tip de obiect in litigiile de munca fapt ce ar incarca suplimentar instanța intr-un moment in care deja constatam o creștere semnificativa a litigiilor de munca si in echivalenta o creștere semnificativa a duratei de soluționare a acestora. Acest lucru face posibila utilizarea de semnaturi electronice fara efect juridic echivalent cu al semnăturii olografe, ceea ce implica riscuri semnificative ca un angajator, respectiv angajat, sa genereze documente false sau fara valoare juridica, din necunoaștere sau din rea-vointa. Așadar instanțele de munca se vor confrunta cu un nou tip de litigii legate de contestarea semnăturii sau a comunicării diverselor documente legate de relația de munca (decizii de sancționare disciplinara, etc), litigii ce vor presupune inciusiv expertize de specialitate, fapt ce va determina pe de o parte o creștere a duratei de soluționare a litigiilor, iar pe de alta parte vor presupune costuri pentru părțile implicate (in special pentru salriat) cu efecte directe privind accesibilitatea lucratorilor la instanța (in contextul in care litigiile de munca sunt scutite de taxa de timbru tocmai pentru a creste accesibilitatea justitiabilului salariat la actul de justiție). Toate acestea in condițiile in care in litigiile de munca volumul de dosare depasesc deja ca medie 1.213 dosare/an pentru fiecare complet pe litigii de munca, fiind si instanțe unde volumul depășește 3.000 de dosare/an (conform statisticii realizate de Ministerul Justiției). Recent Ministerul Justiției concluziona necesitatea suplimentarii numărului de posturi pentru a face fata numărului mare si in continua creștere de dosare, cu precădere in județe precum Argeș, Prahova, Alba, Dambovita, Buzău, București, Constanta, llfov si Mures”, mai subliniază reprezentanții BNS

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata