Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia din toată lumea sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin.
Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul „Izvorul Tamaduirii”.
La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă.
Se cere o explicație în legătură cu sensul cuvântului iasmă-iazmă, de „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie”, contrar sensului originar de „apă sfințită”. Explicația este următoarea:
După ce preotul a sfințit apa, îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”. Astfel, s-a reținut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă și rea”, adică duhul cel rău.
