40 de ani de la cea mai mare catastrofă rutieră din istoria României: 48 de oameni au murit la Hutani
La data de 29 iunie 1980, pe DN 29, pe drumul ce leagă Suceava de Botoşani, în apropierea satului Huţani, din judeţul Botoşani, un autobuz s-a răsturnat de pe un pod într-o mlaştină adâncă. În urma acestui accident au murit 48 de oameni, iar 35 de persoane au fost rănite. Acest accident rutier este considerat a fi cel mai grav produs vreodată în România.
În vara anului 1980, pe DN 29, şoseaua ce leagă Suceava de Botoşani, pe raza localităţii Huţani, a avut loc un grav accident de circulaţie considerat a fi cel mai sângeros produs vreodată în România. Teribilul eveniment rutier a avut loc la data de 29 iunie 1980, când un autobuz ce circula pe ruta Suceava – Botoşani, s-a răsturnat de pe un pod într-o mlaştină adâncă. Atunci, 48 de persoane au murit, iar alte 35 a fost rănit. Presa vremii nu a oferit foarte multe informaţii despre acest grav accident, singura informaţie fiind aceea că un autobuz ce se deplasa de la Suceava spre Botoşani a fost implicat într-un accident rutier, fără a se preciza dacă au fost persoane decedate sau rănite. La data de 29 iunie 1980, în jurul orei 14.00, zeci de muncitori care lucrau la fabrici din municipiul Suceava, majoritatea la Consuc, s-au îngrămădit în autobuzul ce se îndrepta spre Botoşani. Cum era zi de sărbătoare, vehiculul era supraaglomerat. În localitatea suceveană Dumbrăveni, şoferul a mai „cules” câţiva pasageri, astfel că în autobuz au ajuns să fie 83 de pasageri pe 40 de locuri. În apropiere de zona „Şapte poduri”, din satul Huţani, comuna Vlădeni, judeţul Botoşani, din cauze unei pene de cauciuc autobuzul a derapat şi s-a răsturnat într-o mlaştină adâncă de peste cinci metri. Au urmat scene de groază. Cei 83 de pasageri, printre care erau femei, copii, bătrâni şi bărbaţi, s-au luptat practic între ei pentru a scăpa din ghearele morţii. 48 dintre aceştia nu au reuşit să iasă din mlaştină, murind înecaţi.
Marea majoritatea a pasagerilor, în special femeile şi copiii nu au mai reuşit însă să iasă. 48 de oameni au murit înecaţi. Printre aceştia se numără şi şoferul autobuzului, Ioan Aparaschivei. Iniţial acesta ar fi reuşit să iasă, dar s-a aruncat din nou să îşi salveze propriul fiu, care se afla în autobuz. Nu a mai ieşit niciodată. Un şofer care se întorcea dintr-o excursie a oprit la Vlădeni şi a anunţat miliţia. Vestea tragediei, unică în România a ajuns până la Bucureşti. Imediat a sosit la Botoşani şi adjunctul Ministrul Transporturilor împreună cu câţiva ofiţeri superiori de securitate. Se spune că, inclusiv, Nicolae Ceauşescu a efectuat o vizită secretă la Botoşani la doar câteva zile după accident . Cele 48 de cadavre au fost scoase din baltă, abia dupa două zile. Morţii au fost urcaţi în camioane şi duşi la spitalul orăşenesc Botoşani. De aici au fost oferiţi familiilor fără explicaţii, în tăcere şi fără onoruri. Tragedie rutieră ţinută la secret Tovarăşii veniţi la Botoşani să investigheze şi să îi sfătuiască pe şoferi să nu mai folosească anvelope uzate la mijloacele de tranport în comun, au venit să se asigure şi că se păstrează tăcerea. Discreţia extremă, o componentă esenţială a regimului comunist a fost aplicată şi aici. Liderii ”Epocii de Aur”, nu doreau să păteze mirajul României comuniste, cu autobuze ieşite din uz, supra încărcate şi care au reuşit să ucidă în chinuri groaznice 48 de botoşăneni. La posturile de radio locale se ştia doar că a fost un accident pe drumul Botoşani-Suceava, nu şi numărul morţilor. Doar la ”Europa Liberă”, a fost prezentat pe larg acest accident. Abia după 1990, a fost efectuată o slujbă cu preoţi pentru sfinţirea locului, iar autorităţile le-au dat voie rudelor să monteze cruci, în amintirea celor care au murit acolo. Mlaştina a fost asanată şi umplută cu pământ.
