Drama unui tanar din Botosani, ajuns sa doarma in parcuri : De la pacanele la alcool la o viata sub cerul liber

0 174

Alexandru este un tanar de 22 de ani care a crescut intr-o familie frumoasa si iubitoare din Botosani. El a invatat mereu bine si era un copil ascultator, de aceea, nimeni nu ar fi crezut ca isi va schimba atat de mult comportamentul. Provenit dintr-o familie buna, cu ambii parinti medici veterinari si cu bunicul profesor universitar in Iasi, Alexandru a avut mereu parte de atentie, grija, iar exemplele pozitive de la care avea mereu de invatat ii stateau mereu in fata.

Pe cand Alexandru avea doar 14 ani, tatal lui a murit, suferind de cancer pulmonar. Acesta a fost un episod din viata peste care copilul nu a putut trece nici pana in ziua de astazi. Anii au trecut, iar el a inceput sa-si caute linistea si refugiul in activitati care ii aduceau numai necazuri si datorii.

Reporterii BZI au luat legatura cu el, iar Alexandru a fost deschis sa vorbeasca despre acest viciu, din cauza caruia a intampinat numai probleme in viata.

Activ la jocurile de noroc de la 14 ani

In timp ce adolescentii isi ocupa timpul cu activitati specifice varstei, Alexandru a intrat in patima alcoolului si a jocurilor de noroc, cu speranta ca, intr-o zi, se va imbogati. Din cauza depresiei, mama lui, tot medic veterinar fiind, s-a reprofilat, pentru ca locul in care muncea ii aducea aminte de sotul ei. Luand aceasta decizie, evident ca veniturile au scazut, iar baiatul simtea din ce in ce mai mult lipsurile pe care le intampina zilnic.

“Nu a fost niciodata vreo zi in care sa nu avem ce manca, mama s-a angajat ca patiser si castiga decent cat sa aiba grija de mine si de fratele meu. Dar eram la varsta la care aveam nevoie de bani ca sa ies la sucuri, sa ies cu fetele, cu baietii. Si niciodata nu avea sa-mi dea. Ma simteam diferit fata de ceilalti de varsta mea si din aia zece lei pe care mi-i dadea mama la scoala, eu ma duceam si ii bagam in aparate. Aveam zile cand din zece lei faceam cincizeci, dar niciodata nu ii scoteam. Ii bagam la loc si ii pierdeam. Apoi ajungeam sa ma imprumut de bani pe la toata lumea ca sa mai joc. Daca joci o data si scoti bani profit, nu te poti abtine. Cand treceam pe langa un cazino, indiferent cu cine eram, intram in sevraj parca. Daca aveam o suta de milioane in buzunar, pe toti ii bagam fara sa ma gandesc ca am nevoie de ei. Am luat de multe ori pensia tatalui meu pe care mama o punea deoparte ca sa pot merge la facultate si ma duceam si jucam de banii aia. Foarte rar se imtampla sa castig, iar cand o faceam, bagam tot inapoi”, spune tanarul.

De la pacanele la alcool

Anii au trecut, dar Alexandru a ramas acelasi. Familia l-a sustinut sa mearga la una dintre facultatile Universitatii de Agronomie din Iasi, crezand ca un oras si un mediu nou il vor face sa-si reaminteasca de vechile valori pe care le avea. Dar nu a fost asa, ba chiar situatia s-a inrautatit. Banii pe care cei de acasa ii trimiteau saptamanal erau destinati pentru a-si putea plati cazarea la camin, mancarea si banii de buzunar pe care ii putea folosi in orice mod doreste. Suma de 600 de lei era trimisa saptamanal pentru Alexandru.

“Imi trimiteau destui bani cat sa ma intretin, dar imediat ce-i primeam, ii si pierdeam. Imi cumparam bautura, ma imbatam si ma duceam la pacanele. Ieseam in zece minute fara niciun ban si aveam acelasi prost obicei, sa ma imprumut. M-am umplut de datorii, nu mai stiam cat si cui trebuie sa-i dau inapoi, ma amenintau oamenii ca ma bat daca nu le dau banii si ma speriam. Faceam foamea doua sau trei saptamani ca sa mi le achit, in timp ce eu ma imprumutam din alta parte ca sa ma joc. Mi-am dat seama atunci ca sunt dependent de asta si ca e boala grea. O singura data am fost mai intelept, am castigat 2.500 de lei din zece lei, i-am scos si m-am dus in camin. De banii aia macar mi-am luat ceva pentru mine, sunt singurii cu care am facut ceva si nu i-am bagat inapoi. Am ramas repetent de trei ori in anul intai, ai mei inca spera ca o sa termin facultatea, dar eu nu am de gand asa ceva. Nu-mi place, nu ma pasioneaza, pentru mine e o distractie ca anii trec si eu nu mai trec”, adauga Alexandru.

A dormit pe bancile din parcul Copou

Din cauza inconstientei, tanarul nu a mai reusit sa-si plateasca cazarea la camin timp de sase luni, iar administratorii, dupa zeci de avertismente, au fost nevoiti sa-l dea afara. A cautat sa stea la prietenii lui, dar nimeni nu l-a primit din cauza dependentei de alcool. Nu a avut de ales si a trebuit sa se descurce de unul singur. Timp de o luna jumatate a dormit pe bancile din parcul Copou, pana a dat iarasi norocul peste el.

“Eu eram constient ca beau mult, dar nu am fost niciodata violent la alcool. Ma imbatam si ma puneam sa dorm, nu ma certam, nu faceam scandal. Asa de norocos am fost eu, ca prietenii mei m-au lasat sa dorm in frig, in ploaie. Inca o data am scos la jocurile de noroc si mi-am platit caminul. Atunci m-am gandit mai serios la ce fac eu si m-am intrebat de ce. Eu nu as fi ajuns niciodata in halul asta daca nu murea tata, eu nu am mai avut un exemplu dupa care sa ma ghidez, nu am avut cu cine sa vorbesc despre problemele prin care trec, iar cu mama nu puteam sa fac asta. Una e sa fie o discutie tata-fiu, iar alta era sa fie o discutie mama-fiu. Am fost trist, deprimat, plangeam mereu de dorul lui si m-am bagat in lucruri din inconstienta si pentru ca nu stiam ce presupune sa pierzi o gramada de bani, sa furi din casa. Mie mi se parea ceva distractiv si atat”, continua Alexandru.

Dezalcoolizarea nu a schimbat nimic

Alexandru a stat la dezalcoolizare in Botosani, timp de doua saptamani. Credea ca nu va mai fi tentat deloc de alcool si ca viata sa avea sa fie una mai buna. Daca la jocurile de noroc nu putea renunta, macar la alcool sa o faca. “Am crezut ca nu o sa mai fiu tentat niciodata de alcool, nici macar sa gust, dar cand m-au externat, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ies la o bere cu baietii. In capul meu, credeam ca dezalcoolizarea ma va face sa nu-mi mai placa nici mirosul, nici gustul, nici gestul in sine de a bea si am vrut sa-mi dovedesc ca e asa cum cred eu. Nu m-am oprit la o bere, nici la doua si nici la trei. Mi-am dat seama ca nu pot sa renunt, astea sunt lucrurile care pe mine ma dispera, ma baga in boala, dar ma si linistesc totodata. Daca ar fi sa pot sa le dau oamenilor un sfat in ceea ce priveste alcoolul si pacanelele, pentru ca sunt in masura sa o fac, pot sa zic ca prima oara e placere, apoi devine o boala de care nu mai scapi niciodata. Sa apesi butonul ala si sa dublezi orice suma, devine un mod de relaxare, unul bolnav. Ma gandesc daca eu o sa pot avea familie vreodata, ma trimite sotia sa cumpar mancare pentru copii si eu pierd banii la jocuri. Odata ce iei decizia sa te apuci de prostiile astea, traiesti cu toate consecintele care apar pe parcurs”, incheie Alexandru, tanarul de 22 de ani.

sursa : bzi.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata