Știri Botoșani

Mosteniri inestimabile lasate de Grigore Antipa romanilor

0 293

Grigore Antipa este unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi ai României. Destinul a făcut ca un copil orfan din Botoşani să realizeze lucruri de o măreţie inegalabilă în acele vremuri, pe care le-a lăsat moştenire generaţiilor viitoare.

În urmă cu 150 de ani, în vechiul târg al Botoşaniului, pe strada Sofian, o mahala cosmopolită, vedea lumina zilei micul Grigore, fiul avocatului Vasile Antipa. După numai 7 ani, puştiul bondoc şi mărunţel avea să rămână al nimănui. Puţinii locuitori ai mahalelei natale ar fi crezut că micul Grigore va ajunge unul dintre cei mai străluciţi oameni de ştiinţă pe care i-a dat vreodată România. Un adevărat deschizător de drumuri, un patriot, un bun economist şi mai ales cel care a reuşit să aducă magia naturii în mijlocul celor mai aglomerate oraşe. Grigore Antipa, copilul vitregit de soartă din mahalaua armenilor, evreilor şi românilor de la Botoşani, a fost naturalist, biolog, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog, bioeconomist, profesor universitar de talie mondială. Iar pentru ştiinţa românească a fost un adevărat pionier. „Grigore Antipa este considerat unul dintre fondatorii a diferite ramuri ştiinţifice în România. Este considerat a fi primul ecolog, primul bioeconomist şi probabil este cel mai cunoscut ca fondator al Muzeului de Ştiinţe Naturale de la Bucureşti, căruia i-a dat şi numele. Totodată, el este şi fondatorul unui institut de cercetări marine la Constanţa“, precizează Luis Ovidiu Popa, directorul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii „Grigore Antipa“ din Bucureşti. Mai mult decât atât, obişnuit cu greutăţile vieţii, Antipa a exercitat o fascinaţie aparte pentru toţi cei care l-au cunoscut, atât ca om de ştiinţă, dar mai târziu şi ca un bătrânel sfătos şi cuminte. A fost prieten cu trei monarhi, zeci de oameni de ştiinţă de talie mondială, dar şi numeroşi oameni de cultură români. „De unde izvorăşte vraja în cazul lui Antipa? Căci constituie un caz această simpatie atât de generalizată ce o insuflă el unei lumi întregi. Să fie ea motivată de cultura lui vastă, de voiciunea minţii lui ascuţite, de cele ce a făptuit şi făptuieşte, de bonomia şi voioşia de el nedespărţite, de distinsa-i amabilitate, de manierele sale alese, de conversaţia-i întotdeauna atrăgătoare, de… dar câte însuşiri nu mi-ar fi lesne să înşir aici? Întâlnim în societate sute şi sute de înzestraţi, fără ca totuşi să fie aşa de iubiţi. Atunci? Desluşirea enigmei? O găsesc într-o extrem de rară dispoziţie sufletească proprie lui. Acest septuagenar erudit şi preocupat de rezolvarea până şi a celor mai adânci probleme ale firii şi-a păstrat până astăzi o inimă de copil. Iată tot secretul! Normal e să-ţi fie dragi copiii, normal e să-ţi fie drag Antipa. Să fie mulţi cu aşa inimă şi omenirea ar fi mai bună. Zadarnică dorinţă. Deşartă speranţă. Antipa rămâne o rară avis“, scria Constantin Meissner, membru al Academiei Române, în 1938.
O mică familie boierească
Pe 7 decembrie 1867 se năştea la Botoşani Grigore Antipa, în odaia din dreapta a unei case frumoase a tatălui său, de pe strada Sofian, aşa cum se numea la acea vreme. Locuinţa era poziţionată pitoresc, chiar lângă marea grădină publică Vârnav, astăzi frumosul Parc „Mihai Eminescu“ din Botoşani, un loc încărcat inclusiv cu memoria marelui poet care i-a dat numele. Strada Sofian făcea parte dintr-o mahala cosmopolită, locuită şi de meseriaşi, neguţători, dar şi de boieri de modă veche, armeni, evrei, români. Părinţii micului Grigore erau Vasile Antipa, un avocat de 41 de ani, şi Zoiţa Nicolau, o femeie de 30 de ani, dintr-o familie cu ceva pretenţii boiereşti şi cu origini aromâne. Despre familia lui Grigore Antipa, nu se cunosc prea multe lucruri. Se ştie doar că Vasile Antipa, tatăl biologului, era un avocat destul de priceput, având în vedere că la 9 martie 1849, aşa cum reiese dintr-un act de arhivă, este numit sluger, pentru „slujbele ce a săvârşit“. Sau, cu alte cuvinte, primeşte un mic rang boieresc. La acea vreme, Vasile Antipa avea doar 23 de ani. Ambii părinţi ai biologului Antipa se aflau la a doua căsătorie atunci când acesta s-a născut în casa de pe strada Sofian. Vasile Antipa a fost căsătorit anterior cu Profira Mârzescu, de care a divorţat la 38 de ani, iar Zoiţa Nicolau a fost măritată cu Iorgu Nicolau, de care a divorţat după numai doi ani de căsnicie. Atunci când s-au întâlnit, Vasile Antipa avea 41 de ani, iar Zoiţa, 30 de ani. Grigore a fost singurul lor fiu natural.
Orfanii din grija lui Moş Panaite
Grigore Antipa a fost forţat să se maturizeze rapid. La numai 2 ani, rămâne orfan de tată. Vasile Antipa moare brusc la 43 de ani. După pierderea tatălui, Grigore şi fratele său Nicolae Leon rămân orfani şi de mamă. Zoiţa Nicolau se stinge la 5 ani de la moartea soţului, lăsând doi copii mici în grija rudelor. „În 1869, Vasile s-a prăpădit pe neaşteptate. Rămânând văduvă cu doi copii, Zoiţa nu mai putea apela încă o dată la protectoarea sa din Băiceni, fiind moartă de un an. S-a descurcat şi ea cu greu în casele de danie din Botoşani. Numai că nenorocul o păştea neîncetat pe femeia aceasta mult încercată. Patru ani mai târziu a dat peste ea febra tifoidă şi a închis ochii când abia împlinise 35 de ani“, scria Ştefan Negrea în lucrarea „Pe urmele lui Grigore Antipa“.
Copiii au rămas în grija lui Moş Panaite, adică Panaite Şendrea, unchiul după mamă al celor doi băieţi. El, de altfel, se va ocupa şi de educaţia lor, fiind o adevărată stea norocoasă pentru cei doi orfani. Prima dată, Nicolae Leon, care avea 12 ani, şi apoi, de la 8 ani, şi Grigore Antipa au fost trimişi să înveţe la pensionul „Mărgineanu“ din Botoşani. Acesta era numit „institut de educaţie“ şi avea patru clase primare şi patru clase gimnaziale. Era considerată o instituţie de învăţământ de elită în această zonă, mai ales că elevii învăţau germana şi franceza. „Viaţa copiilor încadrată în disciplina pensionului era destul de monotonă. Se jucau în curtea din faţă, unde se aflau şi paralele, şi un trapez pentru exerciţii de gimnastică. De două ori pe săptămână, în grădina Primăriei, peste drum de şcoală, se cânta muzică militară, care era ascultată cu nesaţ de micii captivi din pension“, se arată în volumul „Grigore Antipa“, scrisă de Gheorghe Bârcă şi de Mihai Băcescu. Lipsa mamei a fost suplinită parţial, pentru micul Antipa, de „cocoana“ Mărgineanu, soţia directorului pensionului, „o femeie de inimă şi neobosită gospodină“, dar şi de „cucoana Zoiţa Sacară“, o veche prietenă a mamei lui Grigore Antipa şi care le făcea bunătăţuri şi îi alinta. Totodată, tinerii gimnazişti mergeau să vadă spectacole de teatru la Petrache Cristea sau în alte locaţii, unde soseau trupe renumite. Grigore Antipa, era un puşti bondoc, dar cu o bunătate aparte şi o inteligenţă sclipitoare.
Coleg cu Emil Racoviţă
Din anul 1878, adică de la vârsta de 12 ani, micul Grigore Antipa este trimis pe urmele fratelui său, de unchiul Şendrea la Institutul Academic din Iaşi, numit şi Institutele Unite. Specialiştii spun că era o instituţie prestigioasă a vremii, cu profesori de elită, mulţi dintre ei membri ai Asociaţiei Junimea. „Această instituţie de învăţământ a fost constituită ca şcoală particulară în Iaşi şi a avut în epocă locul ei de glorie datorat înaltului profesionalism al dascălilor, remarcabile personalităţi ale vieţii culturale româneşti“, spune dr. Oana Paula Popa, cercetător la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii „Grigore Antipa“. De altfel, Antipa recunoaşte că această perioadă petrecută la Iaşi l-a influenţat decisiv în drumul său. „Am avut norocul să fiu elevul a patru învăţaţi dascăli, care au trezit în mine interesul viu pentru ştiinţele ce ni le predau şi au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării mele ulterioare.

 

articol inegral : adevarul.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata