Știri Botoșani

Povestea neamului de armeni dintr-un sat din Botosani care a muncit decisiv pentru transformarea Romaniei in „granarul Europei“

0 28

În urmă cu 120 de ani, o bogată familie de moşieri armeni, Goilavii de la Rânghileşti, reuşea să consolideze renumele României de „grânar al Europei“, printr-o afacere de milioane. La începutul secolului XX, această familie din judeţul Botoşani vindea sute de tone de grâu şi orzoaică direct în Germania şi în Anglia, reuşind totodată să pună pe picioare în România prima afacere modernă în agricultură.
Rânghileştiul este un cătun uitat de lume situat în comuna Santa Mare, la peste 80 de kilometri de municipiul Botoşani, undeva pe graniţa României cu Republica Moldova. Puţini şi-ar imagina astăzi că pe uriaşele câmpii ale Rânghileştiului, în aceste locuri sărace şi izolate, odinioară a funcţionat cea mai modernă fermă agricolă şi zootehnică a României de la începutul secolului al XX-lea. Doar vechile arhive mai păstrează amintirea paradisului agricol şi bogăţia uriaşă a exploataţiilor de la Rânghileşti, aflată în posesia unei familii de moşieri armeni deosebit de priepuţi şi bogaţi, rămaşi în istorie sub numele de Goilavii Rânghileştilor. De altfel, şi amintirea Goilavilor s-a pierdut în negura vremurilor fiind şterşi din istoria României de comunişti. Despre ei mai ştiu doar istoricii, pasionaţi de trecutul local sau ţăranii foarte bătrâni de pe moşiile lor. Nea Ghiţă Azoicăi, are 90 de ani şi nu-i va uita niciodată pe Goilavii din poveştile tatălui său. Pentru bătrân ei sunt cei care au hrănit şi au dat de muncă tuturor ţăranilor din zonă, timp de câteva decenii. Tot ei sunt cei care au introdus munca plătită, o noutate pentru ţăranii acelor vremuri şi, mai mult decât atât, au adus utilaje atât de moderne încât pălmaşii ajungeau să-şi facă cruce atunci când le vedeau. „Goilavii au fost mari boieri. Domni adevăraţi. Au făcut ce n-o să mai facă nimeni aici. Îmi povestea tata că veneau utilaje ce nu văzuse neam de neam lor. Babele îşi făceau cruce, cum pufăiau utilajele alea şi făceau treaba la nu ştiu câţi oameni. Oamenii au dus-o bine şi ei. Goilavii le-au dat simbrie şi i-au făcut chiaburi pe mulţi. Părinţii, bunicii şi oamenii vechi din sat i-au hrănit cu grâu şi pe nemţi şi pe englezi“, spune moşul din Rânghileşti. Într-adevăr, producţiile uriaşe, consemnate şi în arhive, au fost vândute în Germania şi Marea Britanie, în momente critice ale istoriei bătrânului continent. „Au fost acel gen de moşieri care au contribuit la renumele României de «Grânar al Europei» prin cantităţile uriaşe exportate. A fost cea mai de succes afacere în agricultură din Moldova şi poate chiar din România acelor vremuri. Moşia de la Rânghileşti era un exemplu de agricultură modernă nu doar în România, ci şi în Europa“, precizează Florin Simion Egner, membru şi istoric al comunităţii armene din Botoşani.

Din arendaşi au ajuns mari moşieri
Istoricii spun că Goilavii sunt una dintre cele mai vechi familii armeneşti stabilite în Botoşani. Mai precis, prima lor atestare pe meleagurile Botoşaniului este consemnată din timpul voievodului Alexandru cel Bun, în secolul al XV lea. Botoşaniul era un centru comercial aflat la o răscruce de drumuri importante, ideal pentru activităţi comerciale. Tocmai de aceea a fost foarte căutat de armenii plecaţi în pribegie. Erau negustori excelenţi, aceasta fiind activitatea lor de bază în Botoşani. „Excelenţi negustori, armenii au deţinut monopolul acestei îndeletniciri la Botoşani, până la începutul secolului al XlX-lea, când încep să fie concuraţi şi apoi depăşiţi de evrei“, precizează istoricul Gheorghe Median. Datorită acestei concurenţe, armenii au fost nevoiţi să se reprofileze şi ajung să trăiască din arendarea pământului. Oameni de afaceri foarte pricepuţi, ei ajung să conducă marile moşii ale boierilor locali şi să le transforme în afaceri profitabile, iar Goilavii au fost printre cei care au profitat de această oportunitate. O statistică din anul 1832 consemna faptul că dintre cei 43 de arendaşi din Botoşani, 38 erau armeni. „Implicarea Goilavilor în acest nou domeniu de activitate nu este surprinzătoare, ei fiind printre armenii botoşăneni care s-au adaptat cel mai repede la schimbările pe care societatea românească le-a cunoscut în epoca modernă. Harnici, perseverenţi, mereu în pas cu vremurile, Goilavii au constituit un exemplu pentru propria lor etnie, ca şi pentru botoşănenii alături de care au locuit şi cu care şi-au împletit destinele“, adăuga Gheorghe Median. Cel care a reuşit să ducă la desăvârşire afacerile în agricultură, a fost Cristea David Goilav, care a câştigat încrederea domnitorului Moldovei Mihail Strudza. Goilav şi-a început activitatea ca mic negustor la Chişinău. A strâns bani şi ajunge arendaş al moşiei lui Mihail Sturdza. Este atât de priceput în administrarea moşiei şi transformarea acesteia în afacere profitabilă încât, domnul Moldovei, îl ridică la rang boieresc. Mai precis în 1845 îl face serdar. Cristea Goilav cumpără o moşie întinsă, de peste 3.200 de fălci, de la boierul Balş. Este vorba de moşia de la Rânghileşti, astăzi în comuna Santa Mare, judeţul Botoşani, pentru suma de 60.000 de galbeni. O sumă fabuloasă pe care Cristea Goilav şi-o permitea.
Avocaţi tranformaţi în fermieri
Cristea Goilav este cel care a reuşit să pună bazele moşiei de la Rânghileşti, însă fiii săi aveau să o transforme într-o veritabilă legendă a agriculturii româneşti din perioada antebelică. Primul care o va stăpâni după tatăl său, a fost George Goilav. El începe să modernizeze moşia, care va fi preluată după moartea lui prematură, de fraţii mai mici, Bogdan şi Jean. „Fiii lui Cristea Goilav erau oameni educaţi. Ca formaţie erau avocaţi, dar pasionaţi de agricultură. Era o chestiune de familie, care deja le intrase în sânge. Erau şi foarte pricepuţi. Prin contactele lor cu străinătatea au început să modernizeze fără precedent agricultura la Rânghileşti. Era ceva unicat“, spune Florin Simion Egner. Jean era preocupat mai mult de partea agricolă, iar George de cea zootehnică. Cei doi au făcut investiţii uriaşe pentru aceea vreme la Rânghileşti. Mai precis, au cumpărat cele mai moderne echipamente agricole din Europa acelor vremuri, au sistematizat ogoarele, au plantat sute de pomi fructiferi şi au crescut sute de animale de rasă. „Capitalul a fost investit în plantaţii de pomi fructiferi şi viţă de vie, 20 de hectare în jurul conacului, îndiguiri, mori sistematice, o fabrică de spirt, care a costat 300.000 lei-aur, grajduri pentru îngrăşat 500 de boi şi 1.000 de porci şi în utilaje agricole perfecţionate“, preciza Gheorghe Median. Jean a investit în plantarea unei specii deosebite de grâul roşu, renumit pentru canitatea de gluten şi dulceaţa specifică a făinii rezultate. O statistică a anului agricol 1913-1914 arată că la Rânghileşti se cultivau 909 hectare cu grâu, 409 hectare cu orzoaică, 99 hectare cu ovăz şi 456 cu porumb. Pentru culturi performante au fost aduse inclusiv primele tractoare şi maşini agricole. Pentru a închide circuitul economic, fraţii Goilav au început să facă şi primele fabrici de producţie pe moşiile de la Rânghileşti. „Aveau o fabrică de făină, scrobeală de cartofi, glucoză şi dextrină şi una dintre cele mai moderne fabrici de uleiuri vegetale, adică de floarea soarelui, de rapiţă şi ulei de in. Toate cu echipamente moderne“, precizează istoricul Florin Simion Egner.
Totodată, Goilavii au introdus pentru a funcţiona tot aceste imperiu întins pe mai bine de 7.000 de hectare munca plătită în agricultură, un concept inexistent pe moşiile medievale ale foştilor boieri. „Pe moşiile Goilavilor lucrau în jur de 200 de muncitori permanenţi, recrutaţi mai ales din rândul ţăranilor, dar şi 1.000 de sezonieri. Erau plătiţi bine, pentru a face şi treabă bună. Era un concept inovator pentru România acelor vremuri. Practic erau printre primii salariaţi în agricultură“, spune Egner. Vagoane cu cereale în Anglia şi Germania, premii la expoziţii După toate sumele cheltuite la finele secolului al XIX-lea, la începutul veacului următor, strădaniile Goilavilor au dat roade. „Au început să participe cu noile producţii la saloanele şi concursurile internaţionale. Au luat inclusiv medalia de aur la Paris la cel mai mare salon agricol din Europa, pentru făina de o calitate superioară, dar şi pentru cel mai bun şi pur ulei. Au devenit cunoscuţi şi au început să fie căutaţi“, spune istoricul Florin Simion Egner. Astfel, a venit primul contract internaţional. Statul german a încheiat un contract cu Goilavii de la Rânghileşti la începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1901. Întreaga cantitate de grâu rezultată pe moşie urma să fie trimisă în Germania. Din gara Botoşani, numai în anul 1913, au plecat către Germania, 167 vagoane de grâu, 57 vagoane de orzoaică, 19 vagoane de ovăz şi 62 vagoane de porumb. Profitul obţinut de pe moşie, în acelaşi an era de 83.200 lei-aur, o sumă fabuloasă la aceea vreme. Goilavii însă se pregăteau de marea lor afacere. Fiind senatori de Botoşani şi pro-antantişti, au hotărât la începutul războiului, deşi în 1914, România era neutră, să nu mai trimită grâu nemţilor. Mai precis, au făcut un artificiu în urma căruia să obţină şi profit, dar şi satisfacţie politică. „Goilavii trimiteau de aproape 14 ani, grâu Germaniei. Erau curtaţi însă şi de guvernul britanic, pentru calitatea şi cantitatea mare de grâu pe care puteau să o producă pe moşie. Fiind pro-antantişti, Goilavii s-au gândit la un artificiu să nu-l supere nici pe regele Carol I. Pur şi simplu le-au cerut englezilor un preţ mai mare decât nemţilor. Aşa erau acoperiţi. Şi au trimis pe toată perioada războiului, grâu la englezi. Aşa a venit şi faima României“, spune Florin Egner. Veniturile moşiei în anii următori au explodat. În anul agricol 1914-1915 profitul net era de 114.400 lei-aur, iar în anul agricol 1915-1916 era de 281.900 lei-aur. Goilavii erau practic cei mai bogaţi moşieri din Moldova. Drept dovadă stă şi superba casă construită de Jean Goilav, în stil eclectic, pe strada Mihail Kogălniceanu din municipiul Botoşani.
Moşierii de succes îngropaţi de statul român
Gloria Goilavilor nu a durat mult. Imediat a venit şi ruina. Şi nu fiindcă Jean Goilav, singurul frate rămas în viaţă în perioada interbelică ar fi greşit în afaceri. Din contră, istoricii comunităţii armene spun că era din ce în ce mai priceput. Goilavii au fost afectaţi însă de expropierile populiste de după primul război mondial. Liberalii au promis împroprietărirea ţăranilor, iar după 1918, marile moşii au fost expropiate. Goilavii de la Rânghileşti s-au trezit fără mare parte din averea lor funciară. „În anul 1919, moşia a fost expropriată. În calitate de senator, Jean Goilav a protestat împotriva proiectului de expropriete, dar acţiunea sa n-a putut schimba cursul evenimentelor. Redusă la limita a doar 500 ha, moşia Rânghileşti a intrat în rândul locurilor despre care nu se mai putea spune nimic deosebit“, precizează Gheorghe Median. Iar odată cu venirea comuniştilor în 1945, întreaga moştenire a Goilavilor la Rânghileşti s-a dus pe apa sâmbetei. Oamenii socialismului s-au străduit să le şteargă şi amintirea de pe faţa pământului. Frumosul lor conac de la Rânghileşti cu tot ce conţinea a fost ras de pe faţa pământului. Ultimii Goilavi s-au refugit în străinătate. Au rămas doar în memoria ţăranilor. „Tatăl meu nu i-a uitat niciodată pe boieri. I-au făcut oameni Goilavii “, spune Ghiţă Azoicăi din Rânghileşti. A mai supravieţuit, deşi se află în ruină, şi casa lui Jean Goilav din municipiul Botoşani. Cei mai iluştrii Goilavi, Cristea şi Jean au fost înmormântaţi în cimitirul armenesc.

Sursa : adevarul.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata